Trei motivatii fundamentale

Dintotdeauna, unii oameni au dorit să știe ce îi face pe alți oameni mai dispuși să facă un lucru, dar să fie și buni la asta, și pentru că acesta nu este un lucru ușor de știut, cu timpul, a apărut o a treia categorie de oameni, care își închipuia că știe ce anume îi motivează pe oameni în general și că poate să explice asta într-un mod coerent.
Astfel și-au făcut apariția mai multe teorii ale motivării, în prima jumătate a secolului trecut, în general explicate de psihologi care își îndreptau atenția către domeniul muncii. Deși aceste teorii erau diferite, toate porneau de la nevoile umane și construiau ierarhii, sau clasificări bazate pe acestea (Maslow, McClelland). Faptul în sine era un mare progres, față de viziunea mecanicistă a erei industrializării de până atunci.

Atitudinea managerului

Indiferent de categorisirile făcute de-a lungul timpului în ceea ce privește mecanismul motivației, se desprind câteva principii de respectat pentru manageri, dar nu numai.

1. Pentru a putea ști ceea ce îi motivează pe oameni, trebuie să fii prezent între ei. Nu poți ști de la birou, prin telefon, din poveștile unor terți, ceea ce îi preocupă, deranjează, sau bucură. Lucrând frecvent cu ei, vei descoperi care le sunt nevoile, cel puțin în ceea ce privește munca în sine și mediul în care se desfășoară aceasta, adică aspecte pe care un manager le poate controla.

2. Pentru a descoperi nevoile oamenilor, trebuie să exersezi ascultarea activă. Mai pe scurt, e nevoie să îi asculți cu adevărat. Atunci când asculți activ vei putea înțelege și explora nevoia adevărată din spatele unei reclamații, sau supărări a unui coleg, pentru că nu toți știu să exprime foarte concis de la început ceea ce îi deranjează cu adevărat.

3. Al treilea principiu este al acțiunii. Primele două respectate nu sunt suficiente; odată aflate informațiile, trebuie să acționezi pentru a remedia. Astfel, echipa ta va fi încurajată să vorbească cu tine, iar problemele pot fi rezolvate din timp.

3 factori puternici de motivare

Când vine vorba de motivație în muncă, majoritatea se gândește la bani, recompense în general, și mai puțin la puternicele mecanisme intrinseci ale motivației. Iată trei, poate cei mai puternici, factori motivatori ce ne conduc acțiunile (Daniel Pink, Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us):

  1. Autonomie. Toți oamenii doresc să se descurce singuri, să poată lua decizii pentru ei, să nu le conducă cineva toate acțiunile. Când acest lucru se întâmplă apar idei noi, moduri de lucru mai productive, iar rezultatele vin mai repede. Pentru a stimula autonomia, un manager trebuie să creeze ocazii în care echipa sa să găsească singură soluții la probleme, sau să rezolve singură anumite probleme. De cealaltă parte, dacă membrii echipei sunt dependenți de soluțiile venite de la manager, pentru orice problemă, cât de mică, vor avea mereu senzația că sunt neputincioși și că nu sunt suficient de buni, iar acest lucru va avea implicații directe în rezultatele echipei.
  2. Progres. Fiecare progres, cât de mic, poate determina pe cineva, sa continue să facă ceea ce făcea, pentru că va vedea că munca sa dă rezultate. Pentru a se asigura că acest factor de motivare există în echipa sa, un manager va trebui să evidențieze mereu progresele făcute de aceasta și, mai mult, să le planifice. De pildă, dacă formulează un obiectiv mai ambițios, pe o perioadă mai mare de timp, să aibă grijă să îl spargă în niște obiective premergătoare mai mici, ca niște trepte intermediare, pe care echipa să le poată atinge gradual. Nimeni nu urcă Everestul într-o zi.
  3. Scop. Noi, oamenii, ne entuziasmăm foarte ușor pentru un țel sau altul. Un scop suprem ne poate anima spiritul pentru mult timp, astfel că nu ar fi rău ca un manager să aibă și niște planuri mai ambițioase pentru echipa sa, pe lângă obiectivele de zi cu zi. Asta va face ca oamenii să poată trece peste probleme și micile eșecuri mai ușor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *